EVENIMENT IN CINSTEA NOASTRA!!!
Zidul Plângerii din Piaţa Marii Adunări NaţionaleScrise de admin la 11 Decembrie 2008.
Acum câteva zile, la Ziarul de Gardă venise un cititor stabilit de ceva timp în Spania. Are un contract de muncă şi arată aproape fericit. E omul care, deseori, apărea cu teme importante, dar greu de demonstrat, pe la redacţie. Fericirea sa spaniolă a pălit, însă, când şi-a amintit de un subiect tragic, pe care ţinuse să ni-l comunice. Aşa ne-a vorbit despre o cunoştinţă de a sa, de la Căuşeni, decedată în Spania în urma unui accident de muncă. «Nu au avut cum să transporte cadavrul. E prea scump. L-au incinerat şi au adus cenuşa într-o vază, fără a avea probleme cu vamele sau cu grănicerii. I-a costat mult mai ieftin. Pot să vă comunic toate datele, dacă doriţi…», ne-a spus omul, asigurându-ne că a cunoscut mai multe cazuri tragice, cu cetăţeni ai R. Moldova morţi sau pierduţi fără urmă. Într-un timp regretam că Nicolae, căci aşa îl cheamă pe vizitator, nu e scriitor. Ar fi putut edita, poate, un volum celebru despre robie şi disperare.
Duminică, R. Moldova se transformase într-o Vale a Plângerii, în Piaţa Marii Adunări Naţionale fiind înălţat şi un Zid al Plângerii. Mii de enoriaşi s-au rugat, prin bisericile diverselor confesiuni, pentru sănătatea celor plecaţi de acasă. Unii nu şi-au mai văzut apropiaţii de câţiva ani. Ei ştiu doar zilele în care ar trebui să iasă după pachete, o dată pe lună. Alţii poartă pozele celor plecaţi în buzunarele hainelor şi, atunci când rămân singuri în noapte, încearcă să desluşească ochii şi privirile celor dragi.
Tristeţea despărţirii hăuleşte pe toate uliţele satelor şi oraşelor noastre. Evenimentul de duminică a arătat că aproape fiecare familie este trunchiată. Feţe triste s-au perindat prin faţa camerelor de luat vederi, care urmau să relateze, la diverse posturi TV, despre Ziua Rugăciunii, organizată, de altfel, în locaşurile sfinte din mai multe ţări, cu sprijinul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie. În ajunul acestei zile, Parlamentul de la Chişinău aprobase o strategie naţională privind combaterea traficului de fiinţe umane, care continuă să fie o problemă complexă pentru R. Moldova. Datele oficiale, se spune în strategie, demonstrează că, în 2000—2007, cetăţenii R. Moldova au fost supuşi exploatării în 32 de ţări ale lumii. Din cele circa 200 de ţări, câte sunt pe glob, în 32 nu mai e nevoie să ne facem cunoscuţi.
Îmi aminteam, duminică, despre alte evenimente creştine, la care autorităţile de la noi nu pierdeau nici cel mai mic prilej de a se arăta în faţa camerelor de luat vederi. Duminică, însă, oamenii şi-au plâns singuri rudele plecate, lăsând bileţele de dor printre «pietrele» din Zidul Plângerii. Camerele de luat vederi căutau zadarnic feţele «smerite» ale miniştrilor şi chipul «evlavios» al preşedintelui, toţi — omniprezenţi alteori prin biserici şi mănăstiri, lipseau de această dată. O femeie chinuită presupunea că nu au venit deoarece s-ar simţi vinovaţi că cei pe care îi conduc au fost traficaţi, pe perioada guvernării lor, în 32 de ţări ale lumii. Altcineva, însă, spunea că cei de la guvernare nu ar avea nevoie de o astfel de zi, deoarece toţi ai lor sunt bine, oriunde s-ar afla, acasă sau în afară.Aneta Grosu
http://garda.com.md/editoriale/zidul-plangerii-din-piata-marii-adunari-nationale
Duminică, R. Moldova se transformase într-o Vale a Plângerii, în Piaţa Marii Adunări Naţionale fiind înălţat şi un Zid al Plângerii. Mii de enoriaşi s-au rugat, prin bisericile diverselor confesiuni, pentru sănătatea celor plecaţi de acasă. Unii nu şi-au mai văzut apropiaţii de câţiva ani. Ei ştiu doar zilele în care ar trebui să iasă după pachete, o dată pe lună. Alţii poartă pozele celor plecaţi în buzunarele hainelor şi, atunci când rămân singuri în noapte, încearcă să desluşească ochii şi privirile celor dragi.
Tristeţea despărţirii hăuleşte pe toate uliţele satelor şi oraşelor noastre. Evenimentul de duminică a arătat că aproape fiecare familie este trunchiată. Feţe triste s-au perindat prin faţa camerelor de luat vederi, care urmau să relateze, la diverse posturi TV, despre Ziua Rugăciunii, organizată, de altfel, în locaşurile sfinte din mai multe ţări, cu sprijinul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie. În ajunul acestei zile, Parlamentul de la Chişinău aprobase o strategie naţională privind combaterea traficului de fiinţe umane, care continuă să fie o problemă complexă pentru R. Moldova. Datele oficiale, se spune în strategie, demonstrează că, în 2000—2007, cetăţenii R. Moldova au fost supuşi exploatării în 32 de ţări ale lumii. Din cele circa 200 de ţări, câte sunt pe glob, în 32 nu mai e nevoie să ne facem cunoscuţi.
Îmi aminteam, duminică, despre alte evenimente creştine, la care autorităţile de la noi nu pierdeau nici cel mai mic prilej de a se arăta în faţa camerelor de luat vederi. Duminică, însă, oamenii şi-au plâns singuri rudele plecate, lăsând bileţele de dor printre «pietrele» din Zidul Plângerii. Camerele de luat vederi căutau zadarnic feţele «smerite» ale miniştrilor şi chipul «evlavios» al preşedintelui, toţi — omniprezenţi alteori prin biserici şi mănăstiri, lipseau de această dată. O femeie chinuită presupunea că nu au venit deoarece s-ar simţi vinovaţi că cei pe care îi conduc au fost traficaţi, pe perioada guvernării lor, în 32 de ţări ale lumii. Altcineva, însă, spunea că cei de la guvernare nu ar avea nevoie de o astfel de zi, deoarece toţi ai lor sunt bine, oriunde s-ar afla, acasă sau în afară.Aneta Grosu
http://garda.com.md/editoriale/zidul-plangerii-din-piata-marii-adunari-nationale
Post
