Cu dor de casă la masa tăcerii…

Prin intermediul doamnei Tatiana Nogailic de la „AssoMoldave” din Roma, m-am ales cu o carte apărută recent la Chişinău. Rar mi se întâmplă să citesc cărţi în care autorul prezintă doar interviuri cu personalităţi marcante. Mi s-a părut ceva foarte original, după ce am reflectat asupra cărţii lui Gheorghe Budeanu „33 la Masa Tăcerii”, mai ales că este vorba de o culegere de interviuri prin prisma căreia sesizăm istoria, cultura, mersul vieţii unui mic popor la răscruce de secole şi milenii.

Am citit-o dintr-o răsuflare, retrăind încă o dată acele momente intense de renaştere a conştiinţei noastre naţionale, pe când eram şi eu studentă la ziaristică şi ne străduiam să scriem teza cu grafie latină.

Titlul cărţii „33 la Masa Tăcerii” - printre altele, foarte original - te îmbie la o meditaţie profundă (tocmai când ai nevoie de tăcere). Iar cele citite te readuc pe pământul unde te-ai născut şi de unde te-ai pornit ca să rătăceşti prin lume. E un manual de istorie cu protagonişti vii (chiar dacă unii au plecat deja în lumea celor drepţi, de când noi am plecat de acasă) pe care i-am cunoscut noi toţi, i-am întâlnit pe străzile Chişinăului şi care ne povestesc evenimentele aşa cum au fost, aşa cum le-am trăit. Astfel, ne regăsim acasă. Dar e şi un manual de cultură, care te face să zâmbeşti cu dor, să-ţi aminteşti filmele vizionate, cărţile citite, cântecele fredonate… Bunăoară, interviul cu Nicolae Sulac suscită un dor amar de cântecul lui universal şi o dorinţă nemaipomenită de a-l revedea pe scena Palatului Naţional. Când întorci ultima pagină, ţi se trezeşte chiar şi un fel de mândrie pentru neamul nostru, pentru că, la o adică, nu numai lumea occidentală are cu ce se mândri la capitolul cultură. Avem şi noi un tezaur de aur şi este regretabil că occidentalii nu-l cunosc, se limitează doar la comorile lor şi cred că numai ei au o cultură aleasă.


Din această culegere de interviuri înveţi soarta unei ţări tinere, care se numeşte R. Moldova, cu toate frământările ei, şi îţi vine să dai totul pentru a salva cultura şi viitorul ei. În caz contrar, te întrebi: ce le mai rămâne copiilor noştri? Cartea mi se pare o bună piatră pusă la temelia operei de salvare a noastră. Este o carte pentru biblioteca fiecărui moldovean, oriunde s-ar afla el - la Chişinău, Roma sau Moscova… E o mărturie a contemporanilor care şi-au găsit locul de cinste în Casa Mare a neamului nostru, transpusă într-o selecţie formidabilă de către iscusitul publicist Gheorghe Budeanu. Aş fi regretat mult dacă nu ajungea şi în casa mea… În special, ea trezeşte o plăcere măgulitoare în sufletul celor care se află departe de meleagurile mioritice. Ajuns la ultima pagină a cărţii, te trezeşti ca dintr-un vis frumos şi-ţi zici: „Doamne, măcar cu un ochi de m-aş face acasă, să văd ce se mai întâmplă pe acolo…”.
Îi mulţumesc lui Gheorghe Budeanu pentru această plăcere.

Varvara Vizir,
translatoare la Roma
http://www.timpul.md/articol/cu-dor-de-casa-la-masa-tacerii%E2%80%A6-15249.html