Lansarea Bibliotecii “Grigore Vieru” – Orvieto, Italia.
Am fost invitati pe data de 20/06/2010 de catre parintele Pavel Hincu la infiintarea unei mici biblioteci dedicate comunitatii noastre din Orvieto. Acest oras poseda un Duomo care are infatisarea cea mai frumoasa din Italia in stil godic-roman, se nota si presenta multor biserici, printre care Biserica “Sfintul Nicolae” care a fost pusa la dispozitie in favoarea comunitatii noastre, care se numara in jur de 500 de persoane, unde isi petrece slujba parintele Pavel Hincu.
Ploua , era o dimineata posomorita. Am ajuns la biserica pe la orele 11.45. La intrare din cind in cind eseau grabite cite o doamna si se indreptau in diferite directii.
La intrebarea noastra daca nu mai ramin, raspundeau grabite:
-“Nu eu trebue sa pun insulina batrinelei care o asist.”
-“Nu eu muncesc si dupa masa”.
-“Nu eu am lasat batrina dormind cu fiica-sa si e necesar sa ma intorc la ora 12.00 … … “.
Biserica e mica, peretii necesita reparatie, dar presenta credinciosilor nostri, atitea copilasi erau …. parca emanau culori vii…..si datorita acestui locas sfint conationalii nostri se simt ca au un sprijin moral, psicologic, se simt acasa….pe o jumatate de zi, dar ACASA.
Parintele ne-a spus ca dimineata la deschiderea bibliotecii a asistat si sindacul acestui oras – Antonio Conci. E un semn bun ca comunitatea noastra in acest oras este respectata si benvenuta.
“Sindacul este foarte deschis catre comunitate, se intereseaza de problemele bastinasilor nostri si ne sustine in initiativele noastre”. - a adaugat parintele Pavel.
Persoanele care au asistat erau entusiaste de acesta mica biblioteca si deja au ales din rafturi ceva carti pentru asi petrece saptamina de munca mai usor, in compania autorilor preferati ca: Grigore Vieru, Mihai Eminescu, Dumitru Crudu, Nicolae Dabija, e.c.t
Parintele a mentionat ca aceasta biblioteca s-a deschis datorita sustinerii din parte Biblotecii Nationale “N.C.Crupscaea” din R.Moldova si cu ajutorul personal a d.lui A.Rau si d.na Raisa Melnic .
Pe viitor parintele mizeaza sa deschida pe linga biblioteca o sala pentru copii, un cerc de jocuri distractive, sala de lectura, biblioteca s-o imbogateasca cu carti despre storia si cultura noastra… evangelie pentru copii si adulti. Mi-o placut ca parintele a fost de acord ca cititorii bibliotecii sa fie de diferite culturi, e un semn de fratelanta,in fine cultura nu este razista, nu imparte, dar uneste . E “frumosul” care cum se spune: Va salva omenirea!
Credinciosii, dar si noi care am asistat , am ramas multumiti de gestul parintelui Pavel Hincu.
Aceasta iniziativa este demna de lauda si sustinere, personal cred ca e un exsemplu pentru alte biserici , fiindca majoritatea credinciosilor frequenteaza aceste locasuri sfinte, au incredere in preotii nostri, fiindca ultima “spiaggia” care le-o mai ramas unora - este religia. Necesitatea de a sta alaturi de persoane ca si ei, care traesc aceiasi situatie (de emigrant), departarea de cei dragi sufletului….dar si presenta preotului care cu dragoste, smirenie si rabdare ii ajuta sa infrunte povara emigrarii… toti acesti factori unora le asigura o saptamina de munca mai linistita, pentru ei si timpul trece mai repede in asteptarea unei viitoarei duminici - pentru a pleca la biserica.
Aici in Italia, personal cind am ajuns din prima zi am fost ajutata, primita de Biserica catolica in ce priveste hrana, curs de limba italiana pentru incepatori, biblioteca gratis, primul post de munca, informatie..… Cind am avut si copilul meu alaturi , zilele lui de nastere le- am sarbatorit tot la biserici catolice, la fel ca si alti semeni ai sai…… a frequentat Ludoteca pe timp de 3 ani la rind , pe linga o biserica catolica. Ani in urma ma intrebam des: - de ce la noi la Moldova nu se organizeaza asa ceva, - de ce preotii de prin sate nu organizeaza ceva dupa masa pentru copiii la care parintii muncesc prin vechia Europa?, ca copii acestea sa fie incadrati intr’un sistem si incapere care le-ar garanta sicureza, caldura, dragoste si intre timp sa se ocupe cu temele pe acasa , lectura, jocuri utile???? Ludoteci???? De ce?????
Dar curind , abea acum zilele acestea, intrebarea me-a a avut si un raspuns. Din internet am aflat ca la Costesti , Ialoveni un preot a deschis asa centru, probabil mai sunt si in alte zone in Moldova - in orice cas,ceva se schimba si la noi. Avind contact direct cu asociatia “Amici dei Bambini” am aflat ca au deschis in jur de 20 de Ludoteci pe teritoriul Moldovei. E un inceput bun si positiv, sper sa fie raspindit , asa ca si iniziativa parintelui Pavel Hincu.
Bibliotecii , dar si celor presenti din partea asociatiei le-am oferit material informativ ca : Jurnalul “Pro Diaspora”; Brosura pentru lucratorii straini – ABC-ul sigurantei in munca: “Strain, dar nu informat”; Manualul de folosinta pentru integrare: Imigrare, cum,unde,cind”; Carti utile pentru parintii plecati la munca in strainatate ca: “Copilul meu e singer acasa” ; “Singur acasa”; informatie de orice gen care aveam disponibila la moment cu noi. Au ramas foarte surprinsi de faptul ca cineva de la Roma , gratis, a venit sa le aduca atita informatie utila.
La fel am lasat doua seturi de patru carti fiecare care apartin scriitoarei Alexsandra Pitlik-Zacon, conationala noastra care de ani de zile locueste la Viena , Austria si care datorita unor persoane am avut onoarea si placerea de a o cunoste virtual, dar sper degraba si de persoana :
“Doamna profesoara vine cu cartile sale intru intimpinarea si inaltarea bunicilor, parintilor si a copiilor. Poeziile sale sunt izvorite dintr-un suflet basarabean blajin si o minte agera pentru comunicarea cea care hraneste si intareste. In aceste opere poetic-psicologice, minuitoarea versurilor coboara impreuna cu cititorii acestor stihuri in adincuri existentiale intunecate (betii, despartiri, plecari), dar se si inalta spre piscuri ale frumusetilor, vietii de familie (bucurie, caldura, fericire, dragoste in casa parinteasca). In imnurile acestea strabat strigate de rugaciune catre Dumnezeu, dar si catre parintii plecati: “Adu-o , Doamne , pe mamica/ Iar la noi acasa… /Si taticul sa se-ntoarca…/Adu-i, Doamne , pe-amindoi, /Asta vreau sa-ti spun” (Ruga). D.na Alexsandra inmanunchiaza in aceste poezii of-urile parintilor. Indepartati, adeseori chiar instrainati si imprastieati- cu lacrimile pruncilor lasati “pe la bunici si rude” sau in casa parinteasca, cea fara parinti, asemenea unor orfani cu parinti in viata” - a spus preotul Nicolae Dura din Viena-Austria – referitor la scriitoarea Alexsandra Pitlik-Zacon. Asociatia noastra a luat iniziativa de a o promova pe aceasta scriitoare pe teritoriul Italiei si nu numai.
Citeva poezii a doamnei Alexsandra Pitlik-Zacon:
Bastina
Eu basnina o port in geamantan
Si-l mut din loc in loc, din an in an
Am pus in el aceea ce-a incaput
Din casa ce-o aveam pe mal de Prut.
Poze alb-negru azi pastrez in el,
Scrisori si carti postele, un inel
Ciorapii impletiti de-a mea maicuta,
Fata de masa si o basmaluta.
Si alte lucruri din trecutul meu
Frumoase amintiri, pareri de rau,
Eu basnina o port in geamantan
Si-l mut din loc in loc, din an in an.
Lui Grigorie Vieru
N-as vrea cu o stea sa te compar
C-un imparat sau cu un tar
Nu ti-ai dorit nicicand sa pari
Ca cel mai mare dintre mari.
Prin versul ce l-ai ticluit
Intregul neam l-ai proslavit
Ne-ai ospatat cu sfintele merinde
La “Casa parinteasca nu se vinde”.
“Camasele” ai spalat la un izvor
Cu-o mama ce-astepta al ei fecior.
Vor trece zile, ani poate o mie
Faclia amintirii va ramane vie
Comori lasat-ai pe acest pamant
Prin poezie, prin duiosul cant.
Nu ne auzi, de aceea spunem tare
Ai fost si vei ramane poet mare.
Fata mamei
Te-am adus în astă ţară
Când erai copilă,
Mai ţii minte, era vară
Iţi plângeam de milă.
Tot spuneai că vrei acasă,
Aici nu ţi-i bine,
Nu erai prea bucuroasă
C-ăi venit cu mine.
Te vedeam dezamăgită,
Tristă , dar isteată
Şi cu inima rănită
Ai pornit în viaţă.
Tu munceai cu mine-alături
Prin grădini străine,
Nu te-ai dat nicând în lături,
Milă-aveai de mine.
Eu lucram şi studiam,
Căutam iesire,
Deseori ne mai certam,
Tristă amintire.
Fiind tare , n-ai căzut,
Te călise viaţa,
Greu ne-a fost la început,
Ne-a salvat speranţa.
Pân-la urmă ai învins,
Mândra sunt de tine,
Se-mplinise al meu vis,
Ai ramas cu mine.
Te-am adus în astă ţară
Când erai copilă,
Mai ţii minte, era vară
Iţi plângeam de milă.
Tot spuneai că vrei acasă,
Aici nu ţi-i bine,
Nu erai prea bucuroasă
C-ăi venit cu mine.
Te vedeam dezamăgită,
Tristă , dar isteată
Şi cu inima rănită
Ai pornit în viaţă.
Tu munceai cu mine-alături
Prin grădini străine,
Nu te-ai dat nicând în lături,
Milă-aveai de mine.
Eu lucram şi studiam,
Căutam iesire,
Deseori ne mai certam,
Tristă amintire.
Fiind tare , n-ai căzut,
Te călise viaţa,
Greu ne-a fost la început,
Ne-a salvat speranţa.
Pân-la urmă ai învins,
Mândra sunt de tine,
Se-mplinise al meu vis,
Ai ramas cu mine.
Remuşcare
Copiilor trimitem bani acasă
Şi soţilor, să nu-i obijdium
Simţindu-ne adesea vinovate,
Noi vrem cu toţi bune ca să fim.
Copii stau prin baruri, se distrează,
Ei vor mai mult şi tot mai mult
Şi nu ne cred că noi în altă ţară,
Nu ne-am mai cumpărat nimic demult.
Iar soţii care au rămas la vatră
Se plâng mereu că au multe nevoi,
Mai întreţin acolo şi amante
Cu banii ce-i trimitem noi.
Cei de-Acasă la telefon întreabă
Dacă lucăm, câţi bani mai câştigăm,
De sănătate nu se-nteresează,
Dar poate noi demult n-o mai avem.
Ruga
Sta Gheorghita in genunchi
Langa iconita
Si tot spune cu durere
despre-a lui dorinta
- Adu-o ,doamne, pe mamica
Iar la noi acasa,
Cred ca tu ai si vazut-o -
Ea-i cea mai frumoasa.
Si taticul sa se-ntoarca ,
Caci e cel mai bun,
Adu-i doamne pe-amandoi,
Asta vreau sa-ti spun.
A mai plans putin baiatul,
S-a mai inchinat,
Oare dragii lui parinti,
De el au uitat?
Avem...
Avem un nume de botez,
Avem o mama si un crez,Avem o casa intr-un sat,
Avem parinti ce i-am lasat.
Avem dusmani , prieteni multi
Si multi ani deja trecuti,
Avem mai multe bucurii
De la nepoti , de la copii.
Avem si multe, si putine,
Avem atat cat se cuvine.
De toate sa ne bucuram,
Ca viata n-o mai repetam.
Avem un nume de botez,
Avem o mama si un crez,Avem o casa intr-un sat,
Avem parinti ce i-am lasat.
Avem dusmani , prieteni multi
Si multi ani deja trecuti,
Avem mai multe bucurii
De la nepoti , de la copii.
Avem si multe, si putine,
Avem atat cat se cuvine.
De toate sa ne bucuram,
Ca viata n-o mai repetam.
Tot virtual , prin sistema internet am fost contactati de o conationala din Orvieto – Raisa Spinei - am avut multumiri ca datorita blogului nostru a gasit informatie despre deschiderea unor cursuri gratis pentru emigranti si acuma le frequenteaza la Roma. Cred ca asa a dorit destinul ca si ea sa fie din Orvieto, duminica dupa deschiderea bibliotecii a anuntat ca impreuna cu sotul si alti prietenei sunt cointeressati pentru a deschide o asociatie in acest oras, ca va fie un punct de riferiment pentru comunitatea noastra din Orvieto. Cineva a lasat deja si datele de contact…..
Cind am esit din biserica , pe la orele 14.20 , incetase sa ploae , sclipea un soare cald si luminos. Mi-o parut un semn bun de inceput: in aceasta zi s-a deschis biblioteca dedicata marelui Grigore Vieru si sa decis fondarea unei noi asociatii.
Din partea noastra le-am garantat tot sprijinul si sustinerea cit bibliotecii atit si asociatiei .
Aici foto:
Post
