Un fir de viaţă legat de Italia

Săptămâna trecută, la Chişinău, a fost lansat cu mare pompă un proiect în valoare de 2 mil. euro, menit să susţină minorii rămaşi fără îngrijirea părinţilor în R. Moldova, dar şi familiile celor plecaţi, inclusiv în Italia. Cine stă, de fapt, în spatele unor destine şi cum poţi să ajuţi un popor care a înţeles de mult că viaţa sa decurge paralel cu cea a propriului stat, dar se intersectează cu a altor state?




Una dintre femeile a căror soartă o urmăresc de mai mulţi ani este Galina C., originară dintr-un sat din raionul Hânceşti. Imaginea sa de pe unul dintre site-urile de socializare seamănă acum mai mult cu o umbră. A fost profesoară de matematică. Acum 10 ani, a lăsat şcoala, trei copii minori în grija celui de-al patrulea şi un bărbat căruia îi reuşea cel mai bine să cadă în depresii. A mers acolo unde se duceau să scape de nevoi majoritatea femeilor din satul său – în Italia.
A cumpărat un loc de muncă de la o altă moldoveancă, care vroia să vină acasă. Aşa a reuşit să-şi «întregească» datoria de 5 mii de euro, pe care şi-o asumase faţă de bancă şi alţi creditori. Cel mai greu îi venea iniţial să cânte pe placul bătrânei de care avea grijă. Aceasta nu vroia s-o vadă tristă, iar ea nu putea fi altfel: «Gândul la copii mă mânca din interior. Un nod în gât nu-mi permitea să respir nici zi, nici noapte».

«Unde ţi-s organele, femeie?»

Când lucra în a treia familie, a fost diagnosticată cu cancer. Avea toate actele în regulă şi a fost operată gratuit acolo: «Operaţia a fost unică. În Moldova, din astea nici nu se fac. Mi-au înlăturat întreg stomacul, care nu mai putea fi salvat. Am acolo unul artificial, cu un «motoraş» care simulează funcţiile stomacului, şi iau un pumn de pastile care să substituie anumite secreţii… Când m-am trezit după operaţie, toate cele trei familii la care am lucrat erau în salonul de spital, iar cei de care îngrijeam, în timpul recuperării, au angajat o menajeră şi pentru mine. Nu ştiu cu ce am meritat atâta bunătate din partea acestor oameni…»
Între timp, alte 5 organe afectate i-au fost supuse intervenţiilor, unele fiind înlăturate. «Când am venit în Moldova şi am mers şi aici la un control, medicul m-a întrebat: «Unde ţi-s organele, femeie?».
«Sunt nevoită să stau mai mult în Italia şi să muncesc în continuare, aşa cum pot, pentru că sunt singura sursă de întreţinere a copiilor. În plus, acolo, celor cu cancer în ultimul stadiu li se administrează pastile, care m-ar costa 15 000 de euro pe an dacă nu aş fi la evidenţă la clinica ceea. Asta mă mai ţine în viaţă şi în Italia».

Ce vor face copiii mei?

Una dintre fetele Galinei a venit la Chişinău, să-şi continue studiile. Cea mai mare i-a adus pe lume un nepot:  «Mă simt vinovată, i-am adus apoi pe toţi la Chişinău şi le-am închiriat un apartament: Ce-o să fie cu ei mai departe?!», se întreabă retoric Galina.
Femeia e conştientă de faptul că, de nu era Italia în viaţa sa, «poate de mult ar fi putrezit în pământ», dar zice că poate nici nu s-ar fi îmbolnăvit de nu ar fi suferit atâta din cauza neajunsurilor. Angela J. e femeia pe care a cunoscut-o de curând în orăşelul în care trăieşte şi pe care o convinge să se întoarcă mai repede la copil.

«Mi-e silă de atâtea macaroane!»

Angela J. a plecat la muncă în Italia în decembrie 2010, cu o săptămână înainte ca băiatul ei să împlinească 2 ani. L-a lăsat cu soacra şi i-a prescris dure indicaţii soţului: «Ce aveam să facem, el a rămas fără lucru din 2009, de când s-a născut copilul. Aveam mii de lei datorii, iar ceea ce câştiga pe ici-colo ajungea doar de mici trebuinţe. Copilul e alergic, are nevoie de alimentaţie specială şi de medicamente. Am conştientizat riscurile, dar asta era soluţia».
Angela este menajeră şi dădacă în casa colegei ei de clasă, care s-a măritat cu un italian şi are 4 copii. Aceasta s-a angajat să-i achite din start cheltuielile de deplasare, ca «turistă», încolo, din contul salariului timp de jumătate de an. Comunică în fiecare seară, prin skype, cu micuţul său, iar soacra spune că atunci când acesta o vede cu alţi copii în preajmă, fuge în altă cameră şi se ascunde sub masă.
Femeia spune că e greu să reziste dorului de casă, mai ales de sărbători: «Ei nu sunt ca noi. Mănâncă zilnic macaroane, mi-e şi silă să le gătesc. Merg şi de Paşti la serviciu, zilele de naştere le sărbătoresc cu un tort şi Coca-Cola». Dar şi mai greu îi e să ştie că Valy al ei e din nou în spital, cu pneumonie sau intoxicaţie.

Supărate pe ţară

Angela, dar şi Galina sunt supărate foc pe ţara lor. Galina, însă, se bucură de faptul că a convins-o pe Angela să se întoarcă acasă, în septembrie, după ce îşi dă datoriile. Speră să ajungă să transmită prin ea dulciuri şi pentru copiii săi.

Liuba Lupaşco, ŞSAJ

http://www.zdg.md/social/un-fir-de-viata-legat-de-italia