Cartea  „Moldovenii în Italia. Globalizarea, efectele migrației și asocierea diasporală”. 

Studiul de față s-a născut din nevoia de a înţelege mai bine ruta migrării femeilor moldovence spre Italia, precum şi rolul şi caracteristicile asociaţiilor formate de aceste femei. Am ales să ne concentrăm asupra rolului femeii moldovence, şi în special al celui care se referă în mare parte la comunitatea noastră, îngrijitoare, menajere şi baby-sitter.

În Italia, de peste zece ani, starea socială cunoaşte probleme serioase din mai multe motive: reduceri la bugetul sănătăţii, declinul ratei natalităţii, creşterea speranţei de viaţă, creşterea numărului de persoane în etate, numărul limitat de angajați stabili şi, prin urmare, reducerea contribuţiilor persoanelor angajate la fondul de pensii şi de asigurări sociale, şomajul, lipsa locurilor de muncă pentru tineri etc.

În ţările post-sovietice, după prăbuşirea structurilor socio-economice comuniste, baza asistenţei şi socializării a lipsit, a fost o adevărată dramă socială, mai ales pentru generaţiile care, pe parcursul anilor, s-au mutat în oraş. Statul, pentru unii dintre noi, a însemnat totul: securitate, moralitate, religie, sănătate, economie şi orientare. După prăbuşirea Statului, corupţia s-a răspândit în aparatele publice, împreună cu clientelismul şi nepotismul. În acest punct, unii dintre birocraţi au început să organizeze călătoriile migranţilor, prin perceperea unei plăţi pentru viză între 2500 şi 4500 USD.

Problemele care au urmat după prăbuşirea Statului sovietic moldovenesc au împins femeile să aleagă să emigreze în ţările occidentale pentru a îngriji familii, pentru că a fost singura soluţie de supravieţuire posibilă, forţate fiind de nevoile personale şi ale familiei.

Un milion de moldoveni sunt în străinătate, în Italia mai mult de 150.000, în încercarea de a-şi menţine cultura nativă şi legăturile cu concetăţenii lor. Departe de satele şi comunităţile de origine, în străinătate apare nevoia stringentă de prietenie, dar mai presus de toate de înţelegere, care este o modalitate de a împărtăşi sentimente comune şi reciproce, pe care le găsesc în căldura umană oferită de comunităţile diasporei.

Acest exod în ţările mai dezvoltate în căutarea bunăstării are efecte devastatoare asupra familiilor, iar femeile moldovence, ca mame, tranzacţionale, au o mare responsabilitate faţă de familia lăsată în urmă: golul lăsat de absenţa acestora în sufletul copiilor, divorţul din partea soţilor şi condamnarea acerbă din partea societăţii civile, a bisericii şi a comunităţii de provenienţă. Moldovencele emigrante plătesc un cost personal foarte ridicat fără rezultate apreciabile pentru tânăra Republica Moldova, care este considerată încă cea mai săracă ţară din Europa.

Singure, fără a-şi cunoaşte drepturile, cu program de lucru non–stop, fără a cunoaşte serviciile de sănătate şi sociale, marginalizate de societatea italiană şi îndepărtate, de nevoie, de cea moldovenească, femeile moldovence emigrante dezvoltă tot felul de probleme grave de factură psihico-fizică, ca de exemplu “Sindromul Italian”. În ţările noastre se cunoaşte ca boala femeilor care au lucrat ani de zile în Italia, deseori la negru, aşteptând mulţi ani documentele din cauza birocraţiei italiene, fără a avea contact cu teritoriul, cu cei dragi şi cu patria mamă, fără un loc unde să se întâlnească cu compatrioţii lor şi evident efectuând o muncă foarte grea, aşa cum se descrie în cadrul acestui studiu.

Odată ajunse în Italia, ele au fost catapultate în aşa-numita bunăstare ascunsă. Chiar şi după legea Bossi-Fini şi amnistiile care au urmat, multe dintre ele se află încă în situaţii de „clandestinitate” şi „ilegalitate” în relaţiile de muncă. Printre altele, activitatea de îngrijitoare în sine poate fi descrisă ca „servilă” pentru că există doar o zi şi jumătate de libertate pe săptămână, iar multe lucrează la negru, cu consecinţe evidente pentru pensia lor viitoare. Multe dintre ele sunt discriminate în mediul de muncă, suportă violenţa psihică şi sexuală, şi înfruntă greutatea unei legături cu persoana asistată şi familia sa, care include inevitabil implicarea afectivă şi emoţională. În cele din urmă, sunt sever limitate în relaţiile lor sociale, atât cu ţara natală cât şi cu concetăţenii lor.

În ce privește partea de identitate națională fragilă a moldovenilor în Italia, aceasta slăbește comunitatea, iar în vârtejul globalizării pronumele „noi” devine chiar mai slab. Globalizarea, referitor la relaţiile interetnice, constituie un impuls puternic pentru depăşirea valorilor naţionale tradiţionale şi anume identitatea naţională. Amestecarea forţată a culturilor presupune că atât emigranţii cât şi popoarele care îi primesc trebuie să ia la cunoştinţă că aceste concepte sunt acum deformate şi au un sens schimbat. Astăzi, un moldovean integrat se poate considera cetăţean italian şi în acelaşi timp rămâne cetăţean moldovean cultivând astfel două culturi, cu alte cuvinte având o identitate biculturală.

Moldovenii s-au stabilit în diferite domenii de activitate, dar nişa specializării etnice rămâne aceea a sectorului de îngrijire, deoarece numărul femeilor migrante este mai mare decât cel al bărbaţilor. Dar nicio condiție contractuală nu va putea reglementa vreodată forța de muncă care alăptează, deoarece valoarea dragostei pentru un pacient vârstnic sau pentru un copil nu poate avea un preţ. Femeile din Moldova oferă iubire, compasiune și toată atenția lor persoanelor pe care le îngrijesc, muncesc cu conștiinciozitate și demnitate, dar efectele şi costurile emigrării feminine în masă din Moldova spre Italia sunt devastatoare. Aceste dificultăți, combinate cu caracteristicile „segregante” ale activităţii desfășurate, îngreunează accesul moldovenilor la instrumente care ar putea îmbunătăți situația lor, cum ar fi înființarea de asociații, utilizarea informațiilor, politicile de sprijin disponibile și chiar persoanele de contact cu compatrioții.

Rezultatele studiului arată că liderii sunt nepregătiţi, asociaţiile nu sunt înregistrate şi nu au acces la fonduri. Funcţionează pe baza ajutorului reciproc, făcând parte din aşa-numitul asociaţionism etnic. Dar pentru a lupta pentru drepturile moldovenilor asociaţiile trebuie să crească, să formeze o reţea, să cunoască teritoriul şi să aibă persoane care ştiu să scrie proiectele, să caute licitaţiile şi să ştie să interpreteze, să dezvolte conceptul bunului comun, de voluntariat şi solidaritate.

Cartea „Moldovenii în Italia. Globalizarea, efectele migrației și asocierea diasporală” (ediția II) pentru cei ce o doresc pe hartie o pot gasi in Librăria din Centru, Chișinău, bd. Stefan cel Mare și Sfânt, 126, (+373) 22 214 203, Libraria din Hol, Chișinău, str. București 68, tel. (+373) 22 241 000

Cu gânduri bune și respect din Roma, 

Asociația „AssoMoldave”, Tatiana Nogailîc, Mediator Intercultural/Sociolog

https://issuu.com/tatiananogailic/docs/moldovenii_in_italia__globalizarea_

https://brd.gov.md/sites/default/files/document/attachments/moldovenii_in_italia_assomoldave_nogailic.pdf